Despre inteligența artificială (AI), creativitate și viitorul umanității

 

Corina Barbu

Keanu Reeves este cunoscut pentru înțelepciunea, umilința și profunda sa înțelegere a vieții dincolo de Hollywood. În această dezbatere puternică, Keanu Reeves se confruntă cu Elon Musk într-o conversație care pune sub semnul întrebării viitorul inteligenței artificiale, creativității și conexiunii umane. Pe măsură ce discuția se desfășoară, Reeves oferă un răspuns atât de profund încât lasă audiența în stare de șoc.

Elon Musk Postează un Meme Despre NFT-uri „Imaginare” – Face Referire la Recentul Interviu al lui Keanu Reeves?

Keanu Reeves a pășit pe scenă cu încrederea sa liniștită caracteristică. În fața lui se afla Elon Musk, miliardarul din domeniul tehnologiei, cunoscut pentru afirmațiile sale îndrăznețe și viziunea sa neclintită asupra viitorului. Auditoriul freamăta de anticipare, conștient că aceasta nu va fi o simplă conversație, ci o dezbatere crucială despre inteligența artificială (AI), creativitate și viitorul umanității.

— „Sunt puțin surprins că ai acceptat această confruntare, Keanu,” a început Musk, cu un ton condescendent. „Inteligența artificială este viitorul. Hollywood-ul este doar nostalgie.”

Fără să clipească, Keanu a replicat: „Nostalgia ne amintește ce înseamnă să fii om. Poate AI să facă asta?”

Publicul a murmurit apreciativ. Musk, surprins pentru o clipă, și-a revenit rapid.

— „AI creează deja scenarii, actori și muzică. În curând, studiourile nu vor mai avea nevoie de oameni. De ce să privești un actor real care îmbătrânește când poți avea o versiune digitală perfectă?”

Keanu, calm, s-a aplecat ușor înainte.

— „Elon, ai privit vreodată un apus de soare? Îl poți replica digital la perfecțiune, dar asta înseamnă că l-ai trăit cu adevărat? Prezența reală este ceva ce AI nu poate reproduce. Arta, poveștile și însăși umanitatea sunt de neînlocuit.”

Publicul a izbucnit în aplauze, profund impresionat de cuvintele sale. Musk, vizibil iritat, a răspuns ascuțit:

— „AI nu doar replică experiențele, ci le îmbunătățește. Filmele viitorului vor fi perfecționate științific, prezicând exact ce își dorește publicul. Oamenii nu pot concura cu asta.”

Keanu, imperturbabil, a pus o întrebare esențială:

— „Atunci de ce oamenii încă merg la concerte live sau la spectacole pe Broadway, dacă AI poate perfecționa aceste experiențe? Oamenii tânjesc după conexiuni autentice pe care tehnologia pur și simplu nu le poate recrea.”

Musk s-a foit în scaun, vizibil incomodat, în timp ce Keanu s-a adresat direct publicului:

— „Dacă și voi credeți că creativitatea umană—această frumusețe imperfectă și autentică a artei—va conta mereu, spuneți-o acum.”

Imediat, fluxul live s-a umplut de mesaje de susținere pentru Reeves. Musk, pus în colț dar încă sfidător, a insistat:

— „Nu vezi tabloul de ansamblu. AI înseamnă eficiență, progres, supraviețuire. Oamenii sunt lenți, emoționali, imperfecți. AI nu este.”

Cu o claritate calmă, Keanu a răspuns:

— „Crezi că inteligența înseamnă să înlocuiești oamenii sau să îi ajuți? Întrebarea reală nu este dacă AI ne poate înlocui, ci dacă ar trebui să permitem acest lucru.”

Publicul a izbucnit din nou în aplauze. Musk, pentru prima dată, părea să nu aibă un răspuns pregătit. Mesajul lui Keanu pătrundea mai adânc decât anticipase, rezonând profund cu audiența.

Keanu Reeves Îl Umilește pe Elon Musk în Direct – Lumea Nu Își Poate Crede Urechilor!

Disperat să preia controlul, Musk a provocat:

— „AI este mai ieftin, mai rapid, nu îmbătrânește și nu cere drepturi de autor. Studiourile se gândesc la profit, nu la imprevizibilitate. Ce se întâmplă când filmele create de AI vor câștiga mai mult decât cele cu actori reali?”

Reeves a reflectat un moment înainte de a răspunde:

— „Dacă actorii generați de AI sunt atât de superiori, de ce nu ne-au înlocuit deja complet? De ce studiourile încă aleg oameni? Pentru că perfecțiunea nu este ceea ce ne face să ne conectăm—imperfecțiunile o fac. Performanțele autentice nu sunt memorabile pentru precizia tehnică, ci pentru autenticitatea lor.”

Apoi, Keanu l-a întrebat direct pe Musk:

— „Dacă AI este atât de superior, de ce oamenii încă se surprind unii pe alții? De ce ne îndrăgostim, râdem spontan sau plângem la finaluri previzibile de film? Pentru că suntem imprevizibili, iar asta este ceva ce AI nu va putea înțelege niciodată cu adevărat.”

Publicul, captivat, a răspuns cu un ropot de aplauze. Musk, din ce în ce mai frustrat, a activat un ecran uriaș în spatele lor, unde a rulat un scurtmetraj creat exclusiv de AI, cu o versiune digitală perfectă a lui Keanu Reeves.

— „Acest film,” a declarat Musk triumfător, „a fost produs în mai puțin de 24 de ore, fără actori, fără decoruri costisitoare, doar tehnologie pură. Cum poți concura cu asta?”

Publicul a tăcut, așteptând răspunsul lui Reeves. Acesta a zâmbit calm, fără să fie impresionat.

— „Își va mai aminti cineva de această scenă generată de AI mâine? Arată perfect, dar este goală. Cele mai mari filme nu sunt memorabile pentru că sunt impecabile—ci pentru că rezonează cu sufletul nostru. AI poate imita aparențele, dar nu poate reproduce sufletul.”

Audiența a izbucnit din nou în aplauze, simțind adevărul în cuvintele lui. Musk, din ce în ce mai neliniștit, a atacat credibilitatea lui Keanu.

— „Ești actor, nu inginer. Ce drept ai să dezbați viitorul AI?”

Cu o autoritate liniștită, Keanu a răspuns:

— „Nu trebuie să fiu inginer ca să înțeleg umanitatea. Trebuie doar să fiu om.”

Sala a explodat în aplauze, iar dezbaterea s-a încheiat decisiv în favoarea lui Keanu Reeves. Musk a rămas tăcut, învins. Keanu nu doar că a pus la îndoială puterea tehnologiei, ci a reamintit lumii ceva esențial—că viitorul trebuie să rămână uman.

Notă: Traducere cu AI, special pentru a urmări că omul nu poate fi înlocuit!

Sufletul Meu

Corina Barbu

Și vine o zi când te auzi vorbind ca ea, gătind ca ea, mustrând ca ea, cântând ca ea, predând ca ea, dansând ca ea, scriind ca ea, plângând ca ea.

Și vine o zi în care acei pantofi uriași pe care i-ai încercat atât de mult se potrivesc și poți merge pe amprenta lor.

Și cu fiecare pas înțelegi tot ce ai criticat vreodată.

Și înțelegi limitele, provocările, furia, fricile, grijile.

Și ești recunoscător că a fost acolo, însoțindu-te îndeaproape, îngrijit, urmărind.

Îi apreciezi eforturile, sacrificiile, timpul petrecut alături de tine.

Vine o zi când te uiți în oglindă și o vezi. Pentru că timp câteva luni am fost în ea dar ea va fi mereu în noi.

Mama

Titlul suprem de "cel mai"

 

Animale la superlativ: care sunt deţinătoarele de recorduri mondiale

Multe animale au reuşit să doboare recorduri de rezistenţă, viteză ori eficienţă care adesea pun în umbră eforturile omului.

Deşi fiecare creatură din regnul animal este fascinantă în felul său, doar unele dintre ele sunt înzestrate cu caracteristici care le-au adus titlul suprem de "cel mai".

Maiestuoasa balena albastră şi-a câştigat titlul de cea mai mare creatură de pe Pământ, depăşindu-l chiar şi pe cel mai mare dinozaur care a existat vreodată. Acest gigant al oceanelor are 30 de metri lungime şi o masă corporală de peste 170 de tone. Face câte un pui o dată la 2-3 ani, care se hrăneşte zilnic cu până la 50 de litri de lapte, astfel că în primul an de viaţă ia în greutate câte 90 de kilograme în fiecare zi.

Recordul de lungime calculată de la cap, la coadă îi aparţine viermelui şiret, care se regăseşte în principal în Regatului Unit, care depăşeşte 30 de metri lungime.

Ghepardul este creditat ca fiind cel mai rapid animal terestru, el putând accelera până la 100 km/h în câteva secunde. Întrucât un astfel de sprint necesită foarte multă energie, poate alerga la viteza maximă timp de circa 20 de secunde şi foarte rar mai mult de un minut. Cel mai rapid peşte este marlinul negru, care poate înota cu 132 km/oră. Răspândit în apele tropicale şi subtropicale ale Oceanului Indian şi Oceanului Pacific, acest peşte poate atinge lungimea de 4,65 m şi greutatea de aproximativ 750 kg.

Cea mai rapidă vieţuitoare din lume este însă o pasăre - şoimul călător, fapt omologat în 2015, de Guiness Book of World Records. Zburătoarea atinge o viteză de peste 300 km/h, în momentul în care se lansează într-un atac vertical asupra prăzii, folosind din plin forţa gravitaţională.

La polul opus, alte animale fascinante. Cel mai lent animal din lume este leneşul. El poate petrece zile întregi nemişcat, agăţat cu capul în jos pe ramurile arborilor din pădurile Americii de Sud. Viteza lui de deplasare nu depăşeşte 30 de centimetri pe minut. Cea mai lentă pasăre cunoscută este sitarul american, care înregistrează o viteză de doar 8 kilometri pe oră, în timp ce în mediul acvatic, titlul îi revine căluţului de mare, care parcurge un metru în trei minute.

Ţestoasele au cucerit titlul pentru cel mai longeviv animal terestru. O ţestoasă dăruită conducătorului din Tonga de căpitanul Cook, cândva înainte de anul 1777, a trăit până în 1965, la vârsta de cel puţin 188 de ani. La cealaltă extremă, libelula, a cărei viaţă se întinde pe parcursul unei singure zile.

Cele mai gălăgioase animale terestre sunt maimuţele urlătoare din America de Sud, cele mai mari maimulţe ale Lumii Noi. Trăind în grupuri de 10-30 de animale, maimuţele urlă oentru a-şi marca teritoriul. Sunetul este amplificat de camerele de rezonanţă de sub bărbiile lor şi pot fi auzite de la o distanţă de 5 kilometri.

Cea mai lungă gestaţie o întâlnim la elefant, care îşi poartă puiul în pântece între 600 şi 660 de zile. În urmează balena, cu 520 de zile, rinocerul, cu 490, morsa, cu 480, şi girafa, cu 460.

Adorabilul koala este creatura care doarme cel mai mult: 22 din cele 24 de ore ale unei zile. Rechinul, pe de altă parte, nu doarme niciodată; el îşi încetineşte activitatea biologică pentru odihne ocazionale. Alte animale care petrec foarte puţin timp în stare latentă sunt girafa şi elefantul, care dorm doar aproximativ patru ore pe noapte. Elefantul poate să tragă un pui de somn rapid în timp ce stă în picioare.

La capitolul claritate a vederii pe distanţe lungi, niciun animal nu poate bate vulturul pleşuv şi celelalte păsări de pradă, a căror vedere este de cel puţin opt ori mai dezvoltată decât a omului. Bufniţele sunt imbatabile la văzul pe timp de noapte. Când vine, însă, vorba despre acuitate vizuală, un animal câştigă detaşat: crevetele-călugăriţă, care poate percepe mai multe nuanţe decât orice altă creatură din lume. Potrivit studiilor de până acum, ochiul supersofisticat al acestui crustaceu este dotat cu 12-16 tipuri de celule fotoreceptoare şi poate percepe 100.000 de nuanţe, în timp ce ochiul uman are doar trei tipuri de astfel de celule şi poate percepe doar 10.000 de nuanţe.

Deşi nu are un văz foarte dezvoltat, molia de ceară se poate mândri cu cel mai sofisticat auz, ea putând detecta sunete până la frecvenţa de 300.000 de hertzi (300kHz), adică de 15 ori mai înalte decât cele pe care le poate percepe urechea umană.

Cel mai fin miros din regnul animal îl deţine elefantul. Nu doar că au cel mai lung nas, dar şi cel mai performant simţ olfactiv din tot regnul animal, el fiind înzestrat cu un miros de cinci ori mai dezvoltat decât cel al omului, de două ori mai performant decât cel al câinelui. Mai mult decât atât, bazându-se pe miros, un elefant african poate diferenţia triburile umane agresive de cele paşnice.

Ucigaşul numărul 1 al planetei este ţânţarul, insectă responsabilă pentru mai multe decese umane decât orice altă creatură, el făcând anual peste 700.000 de victime.

Despre delfin, cercetătorii susţin că ar fi a doua specie ca inteligenţă după oameni, ei având personalităţi distincte, un grad ridicat de conştientizare a sinelui şi pot gândi în perspectivă.

Brâncuşi şi muzele sale

 

Cezar Straton: Brâncuși și muzele sale

Constantin Brâncuși este un exemplu de creativitate și de ambiție. Este un exemplu de forță, de ambiție pe fondul unei munci extraordinare și un talent înnăscut de care era perfect conștient. Materia era îndelung privită până când opera era descoperită în materie, esența, apoi dezvelită, natural, firesc, scoasă la lumină de mâinile lui. Brâncuși a fost mereu alături de țara lui. Nu a renegat-o. Lucrarea lui Piatră de Hotar, care nu părăsit până acum atelierul lui din Paris (în 2024 a fost expusă la Timișoara), a fost realizată în 1945.  Dar el nu o explică. Brâncuși nu își explica în general lucrările. În scrierile lui mai apare câte un of, of, of, pentru că era profund afectat după război, atunci când România a pierdut teritorii. Piatră de Hotar este ca un totem, un simbol puternic. Este un totem înconjurat în toate părțile de motivul Sărutului, motiv pe care el l-a lucrat timp de 40 de ani. Doina Lemny aduce mărturii și date concrete menite să distileze și să atenueze multe din frustrările legate de mitul Brâncuși. În calitatea sa de muzeograf cercetător la Muzeul de Artă Modernă Centre Georges Pompidou din Paris, funcție pe care a ocupat-o timp de aproape trei decenii, ea a reușit să promoveze imaginea artistului (vezi monografia sa Brâncuși, Editura Oxus, Paris, 2005), Cărțile publicate până acum, majoritatea traduse și în limba română, o recomandă în acest sens. „În 1941-1945 a creat ultimele opere. În timpul războiului, artiști contemporani cu el s-au retras în sudul Franţei, Brâncuşi a rămas în atelier, unde a creat opera sa totală, şi-a făcut instalaţiile – aceasta este ultima operă. Nu avea rost să se repete”. (D. Lemny).  Cartea Doinei Lemny, Brâncuşi şi muzele sale, pune în lumină relațiile lui cu femeile, relaţii de dragoste, dar şi de prietenie profundă, îndelungată (putereaacincea.ro). Acest volum se bazează în mare parte pe corespondenţa pe care artistul a păstrat-o. Două note antagonice: pe de o parte a fost discret în privinţa propriei vieţi, pe de alta a păstrat în arhivă această corespondenţă cu femeile din viaţa lui…Autoarea afirmă: ”Una dintre aceste corespondenţe cu singura femeie cu care a avut proiecte de căsătorie, cu Marthe Lebherz, a clasat-o în vederea realizării unei cărți. Atât de discret şi de pudic cum era, ştia că se va studia şi viaţa lui, în timp, nu atât viaţa intimă. Doar câteva fotografii evocă prezenţa ei în atelier, dar nu a luat-o ca model, nu a fotografiat-o, nu a filmat-o, ceea ce a rămas sunt scrisorile pe care şi le-au trimis. Celelalte corespondenţe la care mă refer sunt tot clasate, dar sunt cu femei care au fost în legătură cu Brâncuşi şi care au devenit la un moment dat muzele lui. De exemplu, baroana Renée Irena Frachon, care a fost modelul pentru Muza adormită şi cu care a avut o prietenie toată viaţa. Apoi, Margit Pogany, pictoriţa unguroaică, la un moment dat modelul Domnişoarei Pogany. 

Andrei, Lukas și James

Sponsorizare

>

<

„Vrem să jucăm fotbal imprevizibil”

2024-11-11 16:07

Iată noul antrenor al lui Enskede IK pentru echipa masculină

Poate ați mai auzit-o de multe ori înainte - ce ar trebui și nu ar trebui să facă un jucător pe un teren de fotbal. Noii noștri antrenori de echipe masculine vor să depășească acest lucru și să facă dificil, dacă nu imposibil, pentru adversari să prezică ce se va întâmpla în continuare.

„Speranța mea este că vom face primul pas spre a juca un fotbal imprevizibil cu care jucătorii se simt mândrii colectiv,” spune Lukas Gummesson , unul dintre cei doi noi antrenori principali ai echipei masculine. Lukas are o experiență în Älvsjö AIK și apoi a trecut la AIK, unde a petrecut aproximativ șase sezoane. Înainte de a face pasul până la echipa A din EIK, el a antrenat P19 aici, în asociație. După doar o jumătate de sezon, a participat și la antrenamentele echipei masculine pentru a învăța din acel mediu. Acum, după sezonul trecut ca antrenor asistent în echipa masculină, Lukas are un rol de lider în conducerea unui nou tip de metodologie de antrenament și mod de lucru.

 

"Echipa masculină a clubului va fi o echipă care îi inspiră pe jucătorii mai tineri să-și dorească să facă parte din noi și inspiră cu felul nostru de a juca fotbal. Vom face tot posibilul pentru a reprezenta clubul într-o manieră demnă".

Alături de Lukas, James Vaughan va împărți responsabilitățile de antrenor principal pentru grup. James, care în toamna sezonului 2023-24 a fost antrenorul principal al echipei feminine a EIK, împreună cu jucătoarele au reușit să doboare un record în 2024 având o singură înfrângere în 26 de meciuri. După ce a încheiat o serie de nouă victorii consecutive, James face acum pasul până la echipa masculină.

 

James este pe aceeași pagină cu Lukas în ceea ce privește ceea ce oamenii care vin la Enskede IP vor vedea pe terenul de fotbal. „Oricine dorește să ne urmărească și călătoria noastră și care ajunge la Enskede IP în weekend, va vedea o echipă pricepută jucând fotbal imprevizibil.” El subliniază, de asemenea, importanța muncii în echipă: „Avem un grup de jucători cu multă experiență, așa că vor avea un rol important în a decide cum vor să fie văzuți ca echipă”.

 

La fel ca și Lukas, și James are câțiva ani de experiență în operațiunile AIK. Cei doi s-au cunoscut când James lucra ca antrenor la club.

 

Împreună cu Andrei Zaporojan , antrenorul academiei în Enskede IK, care îi va asista pe Lukas și James, accentul se pune acum pe cunoașterea jucătorilor și pe identificarea punctelor slabe și a punctelor lor forte. „Accentul principal pentru noi acum este să cunoaștem jucătorii și să avem sesiuni de antrenament care să fie distractive, provocatoare și să pregătească scena pentru sezonul viitor”.

Antrenorii văd Enskede IK și Enskede IP ca fiind un loc fantastic pentru a-și practica fotbalul. "Enskede este o asociație cu condiții bune pentru o afacere în dezvoltare. Amplasarea geografică, facilitățile și marca fac din club un mediu atractiv atât pentru jucători, cât și pentru manageri."

Directorul sportiv al echipei masculine, Mathias Vieira, vede în această recrutare un fel de schimbare generațională. "Noua gândire asupra metodologiei de antrenament și a metodelor de lucru și abordarea fotbaliștilor este nouă în comparație cu modul în care am lucrat în trecut. L-am urmărit îndeaproape atât pe Lukas, cât și pe Andrei în rolurile lor din academie la băieți și aștept cu nerăbdare să văd cum vor implementa acest lucru în mediul senior James va oferi experiență și conducere încrezătoare despre care grupul se va simți bine.”

Antrenorii, care au pregătire UEFA A și experiență vastă, au semnat un contract pe trei ani.

Și amintirile când vin

Gessica Albu:

Doamna m-a învățat să îmi setez ambiții înalte și să găsesc esența în fiecare lucru pe care îl fac. Plângeam de bucurie și de emoție, ne strângeam în brațe, iar eu prindeam putere să îmi iau zborul din nou din cuib, să plec să cuceresc lumea asta mare. Pentru că doamna dirigintă cândva m-a făcut să simt că pot face tot ce îmi propun, și că niciun vis nu este imposibil atunci când mi-l doresc cu adevărat și muncesc cu trudă și ardoare pentru el.

https://metaforacautarii.blogspot.com/2024/06/de-ziua-invatatorului.html 

             Dragă Gessica Albu, 

Când am început să citesc, amintirile m-au cuprins ca o lumină.

            Și eu, când trec pe lângă CNTC Târgu Jiu, îmi amintesc de Elena Roată. A lăsat o parte din Ea – o parte care nu dispare. Partea pe care am iubit-o noi. Atât de dinamică, fără s-o tulbure ceva. Atât de optimistă! Privea de fiecare dată înainte. Câte Elene nu se regăsesc în amintirile tale! Dascăli adevărați, devotați.

Când trec pe lângă Palatul Copiilor Târgu Jiu (Liceul de Muzică, în trecut) alte amintiri. Am lăsat și eu ceva din mine acolo.

            Când sunt în București, și trec pe lângă Școala Gimnazială „Pia Brătianu„ București (Școala Nr. 17, ieri ), dar mai ales pe lângă Cartierul Băneasa (Școala Nr. 7), alte amintiri speciale. Știu că în blocurile spre Șoseaua București-Ploiești locuiau A, B, G, Ț, S... În cele spre Șoseaua Nordului – Lacul Herăstrău, C,R...  Dacă aș trece prin Petrila-Cimpa, mi-aș aminti de primii ani în învățământ. Dar și de Pia, Melania, Ion...

Știi, nimic nu e întâmplător. Cu excepția ta, desigur, cu adevărat întâmplătoare, să te citesc. 

Elisabeta Gîlcescu

Diapsalmata

 Ce este un poet? Un om nefericit care ascunde o suferință profundă în inimă, dar ale cărui buze sunt atât de modelate   încât, când suspine și gemete trec peste ele, sună ca o muzică frumoasă. Soarta lui seamănă cu cea a nefericiților care au fost prăjiți încet de un foc blând în taurul tiranului Phalaris — țipetele lor nu puteau ajunge la urechea lui să-l înspăimânte, pentru el îi sunau ca o muzică dulce. Și oamenii se îngrămădesc în jurul poetului și îi spun: mai cântă; Ceea ce înseamnă că noi suferințe ți-ar chinui sufletul și: dacă buzele tale ți-ar fi rămas modelate ca înainte, căci strigătele tale ar înspăimânta doar pe noi, dar muzica ta este încântătoare. Iar criticii li se alătură, spunând: bine făcut, așa trebuie să fie după legile esteticii. De ce, cu siguranță, un critic seamănă cu un poet ca un bob de mazăre cu altul, singura diferență fiind că nu are nicio suferință în inimă și nici muzică pe buze. Iată, de aceea aș prefera să fiu porc pe Amager, și să fiu înțeles de porci decât poet și neînțeles de oameni.

 

Pe lângă numeroasele mele cunoștințe, mai am încă un prieten intim – melancolia mea. În mijlocul plăcerii, în mijlocul muncii, îmi face semn, mă cheamă deoparte, deși rămân prezent trupește. Melancolia mea este cea mai fidelă iubită pe care am avut-o – nu e de mirare că îmi întorc dragostea!

 

Dintre toate lucrurile ridicole, cel mai ridicol mi se pare, a fi ocupat – a fi un om care este vioi cu mâncarea și munca lui. Prin urmare, ori de câte ori văd o muscă așezându-se, în momentul decisiv, pe nasul unei asemenea persoane de afaceri; sau dacă este împroșcat cu noroi dintr-o trăsură care trece pe lângă el într-o grabă și mai mare; sau podul mobil se deschide înaintea lui; sau cade o țiglă și-l doboară mort, apoi râd cu poftă. Și cine, într-adevăr, ar putea să nu râdă? Ce fac, mă întreb, oamenii ăștia ocupați? Nu trebuie să fie clasificați cu femeia care, în confuzia ei cu privire la casa care ardea, a scos țâșnii? Ce lucruri mai importante, crezi, vor salva ei din marea conflagrație a vieții?

 

 

Lasă-i pe alții să se plângă că vremurile sunt rele. Mă plâng că sunt meschini; căci sunt fără pasiune. Gândurile bărbaților sunt subțiri și fragile ca dantelă, iar ei înșiși sunt slabi ca dantelăriile fete. Gândurile inimii lor sunt prea slabe pentru a fi păcătoase. Pentru un vierme ar putea fi considerat un păcat să adăpostească gânduri ca ale lor, nu pentru un om care este format după chipul lui Dumnezeu. Poftele lor sunt stăruite și lentețe, patimile lor sunt somnoroase; ei își fac datoria, aceste minți sordide, dar își permit, la fel ca evreii, să taie monedele doar puțin, gândindu-se că, dacă Domnul nostru le ține cont atât de atent, s-ar putea totuși să-l păcălească puțin. Luați-vă la ei! Prin urmare, sufletul meu se întoarce la Vechiul Testament și la Shakespeare. Acolo cel puțin cineva simte că are de-a face cu bărbați și femei; acolo cineva urăște și iubește, acolo cineva își ucide dușmanul și își blestemă neamul de-a lungul generațiilor – acolo cineva păcătuiește.

 

 

  Așa cum, conform legendei, 3 Parmeniscus din peștera trofonică și-a pierdut capacitatea de a râde, dar și-a recuperat-o din nou pe insula Delos la vederea unui bloc informe care a fost expus ca imaginea zeiței Leto: la fel s-a întâmplat. mie. Când eram foarte mic am uitat în peștera Trophonian cum să râd; dar când am crescut și am deschis ochii și am contemplat lumea reală, a trebuit să râd și nu am încetat să râd de atunci. Am văzut că sensul vieții era să-mi câștig existența; scopul său, să devină judecător șef; că deliciile iubirii constau în căsătoria cu o femeie cu mijloace ample; că era binecuvântarea prieteniei să ne ajutăm unul pe altul în dificultăți financiare; acea înțelepciune era ceea ce majoritatea oamenilor presupuneau că este; că a dat dovadă de entuziasm pentru a ține un discurs și curaj, de a risca să fie amendat cu 10 dolari; că a fost cordialitate să spui „fie de acord, cu tine” după o masă; că a dat dovadă de evlavie să se împărtășească o dată pe an. a văzut asta și a râs.

 

 

Un lucru ciudat mi s-a întâmplat în visul meu. Am fost răpită în al șaptelea cer. Acolo stăteau adunați toți zeii. Ca o dispensă specială, mi s-a acordat favoarea de a avea o singură dorință. „Îți dorești tinerețe”, a spus Mercur, „sau frumusețe, sau putere sau o viață lungă; sau îți dorești cea mai frumoasă femeie, sau oricare dintre multele lucruri frumoase pe care le avem în comoara noastră? Alegeți , dar un singur lucru!" Pentru o clipă am fost pierdută. Apoi m-am adresat zeilor în felul acesta: „Mai onorabili contemporani, eu aleg un lucru – să am mereu râsul de partea MEA”. Niciun zeu nu a răspuns, dar toți au început să râdă. De aici am ajuns la concluzia că dorința mea a fost îndeplinită și am crezut că zeii știu să se exprime cu bun gust: căci cu siguranță ar fi fost nepotrivit să răspund cu gravitate: dorința ta a fost îndeplinită.

Søren Kierkegaard