În scris, ca şi în viaţă, mă bazez pe intuiţie. Dacă ar fi să vorbesc despre modele, mi-ar ieşi o carte, aşa că aleg să vorbesc despre câteva bucurii. Literatura latină mi-a dat disciplina, Balzac, Dostoievski, Faulkner m-au învăţat să scriu, mama mi-a făcut cadou o sensibilitate excesivă, care mi-a fost duşman social şi prieten al fanteziei. Şi-ar mai fi ora 18 a fiecărei seri, când un domn trist mă întrebă ce mai fac.
Doina Ruști
noiembrie 27, 2017
februarie 14, 2017
Despre toate acestea vom mai vorbi
Convingerile
se formează greu, o ştim cu toţii. E nevoie de timp, de exerciţii neîntrerupte
de voinţă şi de încredere în modele de comportament cultural. Din păcate,
conjunctura socială e viciată, terenul e mlăştinos, iar osatura construcţiilor
identitare geme adesea de inerţie. O întâlnire degraţie salvează o Lume
de păcatul derizoriului. Iată de ce, în iunie 2014, m-am decis să nu
renunţ la încăpăţânarea tipic oltenească de a legitima provincia drept centru.
Ambiţiile (uneori nemăsurate, dar decente) au fost luate în serios.Dorinţa mea
şi a colegilor mei din Colegiul National „Tudor Vladimirescu“ a fost
împărtăşită Domnului Academician Solomon Marcus. Fascinaţi de
onestitatea şi energia întreprinzătoare, i-am adresat invitaţia de a participa
la conferinţele colegiului. Ne pregăteam de sărbătoare: „cea mai înaltă şcoală
domnească de pe Jiu“ împlinea, peste câteva luni, 125 de ani de existenţă. De
aceea am îndrăznit să sper că răspunsul va fi pe măsura încercărilor
mele de a convinge că şi la Targu Jiu „nasc oameni“. Corespondenţa epistolară
pe care am purtat-o cu domnia sa a stat, de la început, sub semnul
amabilităţii fireşti, în limitele unei convenţii în care se instalase, la
fel de firesc, bunăvoinţa. O agendă extrem de încărcată, fără pauze de
respiraţie, îmi crea impresia unui refuz politicos. Încercam să înţeleg ritmul
agitat, în circuit deschis, dinspre Straja spre Riga şi, înapoi, la Bucureşti.
Şi, totuşi, disponibilitatea de a răspunde la orice e-mail funcţiona ca un ceas
elveţian. Mă întrebam adesea dacă oboseala nu-l va epuiza şi mă îngrijoram
cu fiecare nou comando al săptămânii care începea. Nu s-a arătat deloc
deranjat de insistenţele mele. Dimpotrivă, dialogul suporta fără efort noi
provocări. Entuziasmul era contaminant şi speranţele mele creşteau. Simţeam că
prezenţa Domniei Sale era singura formă de rezistenţă la un sistem inerţial,
aflat în disoluţie, atomizat, incoerent, adaptat din mers, nefuncţional. În 17
octombrie 2014, Domnul Academician Solomon Marcus a sosit la Târgu
Jiu, ignorând distanţa şi oboseala datorată unui drum lung. Foşti studenţi
(acum profesori) şi elevi, întregul corp profesoral al colegiului îl aşteptau
cu nerăbdare. Două conferinţe, un pelerinaj la operele brâncuşiene, în popas la
Muzeul Arhitecturii Populare din Curtişoara, o emisiune televizată,
aşadar un program sufocant şi niciun strop de oboseală. „Stări de mirare“,
atitudini interogative, comunicare directă cu elevii, meditaţii, reflecţii
critice, emoţie,bucurie, plăcerea lecturii, joc al minţii şi al
spiritului, simplitate nobilă, locuire în adevăr, în firesc şi în
normalitate, curiozităţi disciplinate, rigori netensionate şi, mai ales, IUBIRE
DE OAMENI, necondiţionată cuprindere a lumii în suflet. Niciun gest de
refuz, de mimare a normalităţii sau de plictis (n-a cunoscut niciodată o asemenea
stare; cum să o fi întâlnit acum?!) În cele două zile de şedere la Târgu
Jiu am învăţat de la Domnia Sa că plimbările sunt răsfăţul minţii,
că fiecare pas e o privire peste marginileLumii, că întâlnirile sunt
iluminări, că dialogul e naştere continuă. A plecat nostalgic din oraşul lui Brâncuşi.
Îmi spunea că străzile, oamenii, locurile îi aduceau aminte de Bacăul
copilăriei sale. Şi a promis că se întoarce... Îl aştept între nerosturile
lumii, printre „rănile deschise“ şi sângerânde ale unui sistem care şi-a
pierdut ultimul apărător. Despre toate acestea vom mai vorbi, Domnule
Academician... Totdeauna cu drag!
Elena Roată
Maria Montessori, o viață de dragul copiilor
Doar trei profesori au putut să facă revoluție în
educatia pedagogica din secolul al XX-lea, aceștia sunt: americanul John
Dewey, germanul Georg Kerschensteiner și italianca Maria
Montessori. Toata viata a lucrat pentru copii si de dragul copiilor. Maria
Montessori a fost primul doctor de gen feminin din istoria țării sale.
A creat un sistem de învățământ unic pentru
dezvoltarea armonioasă a copilului. De-asemenea, a realizat câteva reguli
pentru părinți.
Regulile sunt simple, dar dacă le analizezi pe
fiecare în parte vei cunoaște înțelepciunea în doar câteva cuvinte:
Copiii învață din ceea ce îi înconjoară.
Dacă un copil este criticat des – el învață să condamne.
Când un copil este des lăudat – învață să prețuiască.
Când ai o atitudine răutăciasă față de copil – el învață să fie la fel.
Dacă ești sincer – copilul va învăța să spună adevărul.
Atunci când copilul este luat în derâdere – învață să fie timid.
Dacă un copil trăiește cu sentimentul de siguranță – învață să aibă încredere.
Atunci când un copil este umilit – învață să se simtă vinovat.
Dacă ești de acord cu părerile copilului – el învață să se iubească pe sine însuși.
Atunci când ești indulgent cu el – copilul învață să fie răbdător.
Dacă este încurajat – învață să aibă încredere în propriile forțe.
Dacă copilul trăiește într-o atmosferă prietenoasă și se simte important – învață să găsească dragostea în această lume.
Nu vorbi urât despre copil – nici în prezența, nici în lipsa lui.
Concentrează-te asupra dezvoltării constructive a copilului, astfel nu va atrage lucrurile negative.
Ascultă-l și răspunde-i atunci când apelează la tine.
Respectă copilul atunci când greșește, mai devreme sau mai târziu se va corecta.
Fii dispus să ajuți copilul care vrea să descopre lumea și fii invizibil pentru cel care a descoperit-o.
Ajută copilul să evolueze cu grijă, pace și iubire.
Tratează-ți copilul în cel mai frumos mod și oferă-i ce ai tu mai bun.
Dacă un copil este criticat des – el învață să condamne.
Când un copil este des lăudat – învață să prețuiască.
Când ai o atitudine răutăciasă față de copil – el învață să fie la fel.
Dacă ești sincer – copilul va învăța să spună adevărul.
Atunci când copilul este luat în derâdere – învață să fie timid.
Dacă un copil trăiește cu sentimentul de siguranță – învață să aibă încredere.
Atunci când un copil este umilit – învață să se simtă vinovat.
Dacă ești de acord cu părerile copilului – el învață să se iubească pe sine însuși.
Atunci când ești indulgent cu el – copilul învață să fie răbdător.
Dacă este încurajat – învață să aibă încredere în propriile forțe.
Dacă copilul trăiește într-o atmosferă prietenoasă și se simte important – învață să găsească dragostea în această lume.
Nu vorbi urât despre copil – nici în prezența, nici în lipsa lui.
Concentrează-te asupra dezvoltării constructive a copilului, astfel nu va atrage lucrurile negative.
Ascultă-l și răspunde-i atunci când apelează la tine.
Respectă copilul atunci când greșește, mai devreme sau mai târziu se va corecta.
Fii dispus să ajuți copilul care vrea să descopre lumea și fii invizibil pentru cel care a descoperit-o.
Ajută copilul să evolueze cu grijă, pace și iubire.
Tratează-ți copilul în cel mai frumos mod și oferă-i ce ai tu mai bun.
Se spune că realațiile cu copiii nu sunt atât de complicate.
Vrei un copil bun – fii un părinte bun, arată
Abonați-vă la:
Postări (Atom)