Pentru ca iubirea să călătorească

... fără să înțeleg această furie absurdă

și ploile în opoziție cu iarna

și lumina fără putere

ca și cum o primăvară nesfârșită peste grădini

cu greutate

fără s-o audă.

 

Doar o visez. La fel de solemnă.

Și demnitatea care i s-a cuibărit 

în trup și fala, și maiestatea impunătoare

și cântecul ei trist până la capăt

chiar dacă viața

nu ținea pasul cu ea

amintirile ei fragile, rezerve simple, nicidecum luxoase,

i-au redat putere și curaj

uneori 

i se părea că Dumnezeu  o uitase

și duminicile de ieri

fie și

într-un curcubeu 

când și când

zâmbind

 

Eli Gîlcescu

11 dec. 21

Cum să câștigi un prieten... pe facebook

Ne-am întâlnit „la chiparoșii“ de Gorj. În preajma lui Brâncuși. 

Acolo, printre tăceri, unde fiecare își plânge cu multă durere pe cineva drag.

Este omul care le poartă peste tot pe unde a umblat; în poveștile lui, mereu în lumină, ca lumina ochilor, două „flori“.

Ne-am împrietenit pe facebook. Despre prietenii comuni, numai de bine.

Din când în când, citește poezii. Și ultimul poem al meu, „Dintr-un vis“. 

Au urmat altele. A simțit tristețea din ele. Dar și din nucul golit de toate. „Fenomen unic“, spunea.

De la poezii, am trecut la alte povești interesante. Așa am aflat despre propria filosofie de viață, despre lumea absurdului dar și a iubirii în care trăim, despre întâmplări neîntâmplătoare și destin.

Diminețile îi sunt pline. Ca o gimnastică a brațelor, dar nu numai. Gimnastica bunului simț, a iertării, a lucrului bine făcut.

Și cu frica de Dumnezeu, în mijlocul liniștii, fie numai pentru atât, mereu recunoscător.

Eli Gîlcescu

14 iulie 2021