... fără să înțeleg această furie absurdă
și ploile în opoziție cu iarna
și lumina fără
putere
ca și cum o primăvară nesfârșită peste
grădini
cu greutate
fără s-o audă.
Doar o visez. La fel de solemnă.
Și demnitatea care i s-a cuibărit
în trup și fala,
și maiestatea impunătoare
și cântecul ei trist până la capăt
chiar dacă viața
nu ținea pasul
cu ea
amintirile ei fragile, rezerve simple,
nicidecum luxoase,
i-au redat putere și curaj
uneori
i se părea că Dumnezeu o uitase
și duminicile de ieri
fie și
într-un curcubeu
când și când
zâmbind
Eli Gîlcescu
11 dec. 21
