noiembrie 26, 2020

Printre cele mai frumoase povești pe care le-am auzit vreodată, există una care mi-a fost spusă de un tânăr belgian la Bruxelles. El nu-i cunoștea originea, pe care o localiza „undeva în est”.

Într-o anumită țară trăia un om foarte bogat și un om foarte sărac. Au avut fiecare un fiu.

Bărbatul foarte bogat s-a suit cu fiul său în vârful unui deal, a făcut semn către peisajul din jur și a spus:
– Uite. într-o zi totul va fi al tău.

Bărbatul foarte sărac a urcat cu fiul său în vârful aceluiași deal, i-a arătat peisajul din jur și a spus simplu:
– Uite.

noiembrie 20, 2020

Coșmarul

Lucia Alexandru

Nu am sā scriu ceva deosebit de altii. Cosmarul e acelasi. Vorbesc despre cei ce au facut forme medii si grave. Debutul este ca in gripa: febra, dureri musculare, cefalee. M-am internat deodata cu sotul, persoana cu comorbiditati mai mari ca ale mele. Imi era tare frica pentru el. Un spital de nivel european, medicatie, ingrijire, act medical competent.Nimic nu parea sa arate ce va urma. In a cincea zi de internare mi s-a blocat respiratia. A fost CUMPLIT! Sotul asista neputincios la suferinta mea. El a fost asimptomatic. Îngerii aceea ca niste robotei faceau imposibilul sa ma ajute. Carau bombele cu oxigen, administrau medicatia si incercau sa-mi dea sperante. Eu simteam ca nu mai am mult.Cand vedeam desaturarea brusca imi pierdeam orice speranta de vindecare. Prietenii ma sustineau prin mesaje, dar eu nu puteam sa le raspund.Am fost in IAD.

A trecut.Sunt acasa, cu un mare grad de epuizare.Dar sunt, respir spontan, chiar daca cu o saturatie mai mica.

Nu va jucati, oameni buni! Nu stiti din ce categorie imunologica faceti parte. Nu stim inca ce particularizeaza reactia organismului la SARS COV 2. Vacccinul ne va salva, sunt  multe ipoteze in discutie. Si este o mobilizare mondiala pentru asta.

Spitalul de care va vorbesc este Spitalul de boli infectioase Baia-Mare. 

Vesnica recunostinta pentru medici, asistenti, infirmieri! Stiu cateva nume de medici,pentru ca i-am cunoscut anterior. Reverente, d-na dr. Chereches Viorica, d-na dr. Pop Zenovia, d-na dr. David Daniela. Reverente ingerasilor asistenti si infirmieri. Imi pare rau ca nu va cunosc numele. Dar am sa ma intorc intr-o zi, sa va imbratisez cu toata puterea fiintei mele. Pentru ca datorita voua, pentru mine, lumea nu s-a terminat.

La „izolare“

Auzisem tot felul de povești despre unii care primesc acasă adeverințe că sunt pozitivi, fără să fi făcut testul. „Povești“, îmi spun.

Până azi, vineri, ora 13.58.

Răspund la numărul apărut pe ecranul telefonului, +40726677153

De la jandarmerie. Sunt verificată dacă sunt în izolare.

Doamne ferește!

„Sunt doar distanțată!“. „Încă nu sunt pozitivă.“

Iată o întâmplare care nu face decât să aflăm cum funcționează sistemul, după urechea fiecăruia. Cum stau cu evidențele.

Cum-necum, dar bine nu-i.

Așa te poți trezi cu mascații la poartă, poți să fii oprit în trafic ca infractor. Poți deveni traumatizat pe viață. Vede cineva această realitate?

Câți pozitivi, scăpați din spital, se plimbă printre noi? Ei ar trebui să semneze o declarație pe propria răspundere că vor sta în izolare.

Dar cine să-i mai verifice?

Cu atâtea declarații pe ici-colo, cu datele personale, cu CNP-uri la vedere, pot fi trecută cu ușurință pe lista celor pozitivi.

Mai știi?

E.G.

Case de poveste

Așa se vede toamna de la fereastra casei doamnei Doina Cornea – Geanina Simion

Despre toate acestea vom mai vorbi