Nu am sā scriu ceva deosebit de altii. Cosmarul e acelasi. Vorbesc despre cei ce au facut forme medii si grave. Debutul este ca in gripa: febra, dureri musculare, cefalee. M-am internat deodata cu sotul, persoana cu comorbiditati mai mari ca ale mele. Imi era tare frica pentru el. Un spital de nivel european, medicatie, ingrijire, act medical competent.Nimic nu parea sa arate ce va urma. In a cincea zi de internare mi s-a blocat respiratia. A fost CUMPLIT! Sotul asista neputincios la suferinta mea. El a fost asimptomatic. Îngerii aceea ca niste robotei faceau imposibilul sa ma ajute. Carau bombele cu oxigen, administrau medicatia si incercau sa-mi dea sperante. Eu simteam ca nu mai am mult.Cand vedeam desaturarea brusca imi pierdeam orice speranta de vindecare. Prietenii ma sustineau prin mesaje, dar eu nu puteam sa le raspund.Am fost in IAD.
A trecut.Sunt acasa, cu un mare grad de epuizare.Dar sunt, respir spontan, chiar daca cu o saturatie mai mica.
Nu va jucati, oameni buni! Nu stiti din ce categorie imunologica faceti parte. Nu stim inca ce particularizeaza reactia organismului la SARS COV 2. Vacccinul ne va salva, sunt multe ipoteze in discutie. Si este o mobilizare mondiala pentru asta.
Spitalul de care va vorbesc este Spitalul de boli infectioase Baia-Mare.
Vesnica recunostinta pentru medici, asistenti, infirmieri! Stiu cateva nume de medici,pentru ca i-am cunoscut anterior. Reverente, d-na dr. Chereches Viorica, d-na dr. Pop Zenovia, d-na dr. David Daniela. Reverente ingerasilor asistenti si infirmieri. Imi pare rau ca nu va cunosc numele. Dar am sa ma intorc intr-o zi, sa va imbratisez cu toata puterea fiintei mele. Pentru ca datorita voua, pentru mine, lumea nu s-a terminat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu