Christian W. Schenk
𝗔𝗧𝗔𝗖𝗨𝗟 𝘂𝗻𝘂𝗶 𝗲𝘅𝗲𝗴𝗲𝘁 𝗶𝗻𝘃𝗶𝗱𝗶𝗼𝘀, rătăcit prin
epoca altora… mă simt sincer onorat – nu în mod ironic, ci ironic spre sincer –
că ai găsit de cuviință să te apleci, cu nobil dispreț și atitudine pedagogică,
asupra umilei mele persoane, în încercarea de a mă salva de la propriile mele opinii.
𝐃𝐚𝐫 𝐜𝐞 𝐫𝐞𝐩𝐞𝐝𝐞 𝐚 𝐟𝐮𝐠𝐢𝐭!
Îți mulțumesc. Rar întâlnești azi asemenea cavalerism
lexical.
În primul rând, tu spui „să mai citesc”. Ei bine, îți dau
vestea proastă: am citit. Mai rău: am și înțeles. Și chiar mai grav: am trăit
printre poeți. Unii m-au și suportat.
Am debutat cu Arghezi în prefață. La propriu. Tudor
Arghezi. Da, cel cu cuvintele potrivite, dacă ai auzit de el!
Am fost crescut în mentorat de Copilu-Cheatră, în timp ce
alții scriau compuneri despre mămica. Am publicat înainte de a putea vota. Am
fost contemporan cu generația ’80 – nu insinuat, nu invitat, ci prezent și,
uneori, enervant de lucid. Când tu descopereai “Hyperionul”, eu citeam deja în
română, germană, maghiară și, Doamne iartă-mă, chiar în Goethe.
Chiar mă mir că răspund unui Guță Popândău din Valea
prostului, de obicei n-p fac; acum e o excepție. Să nu comparăm „optzeciștii”
cu Goethe, spui. Dar cine i-a comparat? Eu? Dragul meu, am spus că unii dintre
ei pot fi citiți în context universal, nu că sunt frați literari cu Hölderlin.
Că dacă era așa, făceam și eu școala la Weimar și dansam la baluri cu Schiller.
Dar să spui că optzeciștii n-au nicio valoare poetică în raport cu Mazilescu
sau Mircea Ciobanu?
Te întreb sincer: chiar i-ai citit pe toți? Sau doar
le-ai pronunțat numele ca să epatezi în litere cursive? Hai să-ți dau un mic
rezumat – că poate n-ai „cap”, dar ai telefon:
- peste 30 de volume publicate, personale în mai multe
limbi (nu vorbesc de sutele de autor pe care i-am tradus, publicat și promovat)
- peste 10 traduceri literare majore
- medic, filolog. eseist, editor și editor fondator
- fondator al unui teatru literar și al unei edituri
- premiat de statul român (inclusiv de aceia care mă
interziseseră)
- autor de sinteză despre poezia românească postbelică
- tradus în diaspora și citit în România reală, nu doar
în pdf-uri vintage… Și, culmea, nu trăiesc din literatură. Scriu dintr-o nevoie
de adevăr, nu dintr-un foileton de granturi și sinecuri literare.
Nu te condamn.
Ai fost crescut cu „colecții” – eu cu oameni. Tu reciți –
eu scriu. Tu ai bibliografie – eu am biografie. Și dacă tot îți pui problema
„dacă am cap”: te anunț cu bucurie că da, am. Și nu doar pentru că pot gândi –
ci pentru că pot tăcea când trebuie. Tu, din păcate, ai ales să vorbești. Aș
zice „fără cap”, dar mi-e teamă că a fost cu bună știință. Cu ironie,
luciditate și un zâmbet educat,
Dr. Christian W. Schenk
poet, medic, editor – și, din când în când, deranjant de
informat!
