În Groenlanda nu există garduri pentru că acolo nimeni nu deține pământul.
Această filozofie își are rădăcinile în cultura inuită străveche, pentru care ideea de a „poseda” o bucată de natură vie era pur și simplu absurdă.
Rezultatul vizual și social este uimitor. Nu există conceptul de „curtea mea” îngrădită cu bariere. Spațiile dintre case sunt deschise, copiii aleargă liberi, iar trecătorii pot scuti drumul printre locuințe fără a fi considerați intruși. Este o societate bazată pe încredere totală și împărțire, nu pe delimitare.
În plus, clima aspră și permafrostul (solul înghețat) fac oricum aproape imposibilă construirea unor garduri durabile. Acest sistem elimină disputele de graniță între vecini și asigură că priveliștea spectaculoasă a fiordurilor rămâne un bun comun, accesibil tuturor, nu un privilegiu financiar. O lecție superbă de modestie în fața naturii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu