Azi la centrul de donare am întâlnit un om cu un necaz. Mi-a spus că tatăl lui este internat cu hemoragie internă și că el tocmai fusese respins de la donare pentru că e cardiac. Își suna prietenii să vină să doneze.
- Donez eu pentru tatăl dumneavoastră, i-am spus, auzindu-l cum se ruga la telefon.
- O să donez și eu pentru tata, l-a liniștit doamna de lângă mine.
Încer-încet, stând la rând și așteptând, am mai găsit câțiva care să doneze pentru tatăl omului: o studentă la Medicină, o doamnă zâmbitoare, doi bărbați.
Apoi a venit să doneze un domn pentru un prieten internat cu leucemie. Avea peste 50 de ani și l-au trimis să-și facă un EKG. Din păcate nu putea să doneze.
Şi tot așa…
PS. Mi-am făcut un obicei să donez de două ori pe an. Donez “pentru nimeni”, adică la liber. Azi e pentru prima dată când am donat știind unde ajunge sângele meu. I-am urat omului nostru multă sănătate pentru tata și l-am asigurat cu toții că o să fie bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu