există priviri care salvează,
și mâini care, de zeci de ani, își poartă meseria
ca pe o rugăciune.
nu doar peste un medic, ci peste un drum întreg -
un drum în care ochii oamenilor
își recapătă curajul să vadă.
Și totuși, cea mai rară urare nu e cea rostită,
ci cea care simte
recunoștința, atentă ca o umbră de arcadă,
și respectul, așezat ca un pansament de lumină.
în locul unde vederea devine
o șansă reînnoită a lumii.
E. G.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu